Regie& Scenariu: Andrei Huțuleac
Cu: Andreea Grămoșteanu, Mimi, Răzvan Alexe
#dogpoopgirl este o satiră socială cu elemente tragice despre epoca internetului
Premii & nominalizări:
- Premiul Golden St. George pentru cel mai bun film (Andrei Huțuleac) și Premiul Silver St. George (Andreea Grămoșteanu) la Moscow International Film Festival 2021;
- Premiul Zilele Filmului Românesc (ZFR) pentru Cel mai bun film de debut și nominalizare pentru Cel mai bun lungmetraj la Festivalul Internațional de Film Transilvania 2021 (TIFF 2021).
Inspirat din fapte reale, scenariul ne propune o localizare în spațiul românesc a primului caz de online shaming din istoria internetului.
În 2005, câinele unei femei defechează pe podeaua unui vagon de metrou din Seoul, Coreea de Sud. Din motive necunoscute femeia refuză să strângă mizeria, este fotografiată, iar incidentul este viralizat prin intermediul unui blog de opinie.
În #dogpoopgirl, totul este pe masă: obsesia adolescenților de a obține like-uri pe rețelele de socializare, autorități incompetente, șefi enervanți care iau decizii iraționale doar pentru a-și salva fața, jurnaliști și prezentatori TV de o moralitate ambiguă (Huțuleac însuși joacă unul dintre ei), influenceri isterici, vecini toxici, diverse obsesii est-europene, artiști fără talent și așa mai departe. Peisajul absurd crește exponențial, în timp ce Alina – care nu este deloc un personaj simpatic – se confruntă cu consecințele necazului ei.
Desigur, fiecare are propriile reguli atunci când reacționează online, dar #dogpoopgirl se întreabă dacă suntem suficient de înțelepți și de raționali pe internet. Și s-ar putea să nu ne placă răspunsul sincer...
Andrei Huţuleac • regizor #dogpoopgirl
„Nu am putut prevedea că rețelele sociale vor deveni atât de importante, așa că suntem încă în procesul de le descoperi potențialul”.
„Am avut ideea că am nevoie de o actriță cu experiență, care să poată trece prin acest roller coaster și, de asemenea, să fie foarte realistă în ceea ce privește actoria. Andrea a fost partenerul meu pe scenă și am ignorat prejudecata generală că actorii de teatru nu sunt autentici în fața camerei. Eu sunt actor de teatru și cred că ar putea fi obținute rezultate mai bune cu actori formați în teatru. Personajul Andreei este tragic și cred că îl exprimă foarte bine. De asemenea, instinctul meu inițial despre personaj a fost destul de liniar, dar a devenit mai complex datorită talentului ei. Ea reușit, de asemenea, să evite predictibilitatea scenariului.”