Comedie romantică a maturizarii
Regie& Scenariu: Andrea Bagney
Cu: Francesco Carril, Lourdes Hernández, Bruno Lastra
Premii:
- Cel mai bun film, Cea mai bună actriță (Lourdes Hernández) la BIFF - Brasilia International Film Festival 2022;
- Nominalizare pentru Premiul Publicului Oldenburg Film Festival 2022;
- Premiu pentru cel mai bun scenariu (regie& scenariu: Andrea Bagney) la Rome Film Fest 2022.
Filmul a avut premiera mondială pe 5 iulie 2022 la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary, iar pe 25 noiembrie 2022 va intra în cinematografele din Spania.
În „Ramona”, o comedie romantică spaniolă plină de spirit și inteligență, regizoarea& scenarista Andrea Bagney nu urmează calea convențională deși intriga este simplă: actrița în devenire Romona (Lourdes Hernández) îl întâlnește pe entuziastul Bruno (Bruno Lastra) într-o cafenea. Cei doi încep să vorbească și imediat se potrivesc. Își petrec după-amiaza conversând din local în local. Până la sfârșit, Bruno recunoaște că o iubește pe Ramona. Din păcate pentru Bruno, desigur, mai există cineva: iubitul Ramonei (Francesco Carril).
Fiecare generație merită să aibă propria abordare proaspătă și originală privind comedia romantică. Genul a devenit marginalizat și neglijat pentru că a romanțat de-a lungul timpului relații abuzive și a încurajat modele comportamentale abuzive. Astfel, tinerii regizori au “deghizat” noile comedii romantice în filme despre căutarea personală și înțelegerea propriei perspane înainte de a se simți confortabili într-o relație. Filmul regizoarei Andrea Bagney nu face excepție de la regulă. Filmul explorează eforturile complicate ale unei tinere femei de a se descoperi și a înțelege următoarea etapă a vieții ei. Este filmat în alb și negru, inspirat din cinematografia franceză clasică.
Personajul principal este jucat de cantautoarea spaniolă, Lourdes Hernández, care își construiește personajul printr-o serie de monologuri. Ramona se pregătește de audiții dar nu este greu să ne dăm seama că foarte multe dintre ele provin din experiența personală.
Ea acceptă să joace în filmul lui Bruno, așa că el încearcă să o cunoască mai bine punând-o în fața camerei și îndemnând-o să povestească despre ea însăși. În aceste momente acest film alb-negru trece brusc la culoare, pentru a ne aminti că o privim pe Ramona prin obiectivul camerei. Sunt singurele momente în care putem înțelege ce se întâmplă cu adevărat în capul ei.
Personajele Nico și Bruno sunt metafore vii respirabile pentru trecutul și viitorul Ramonei. Niciunul dintre ei nu este bun sau rău, regizoarea dorind să ne arate viața cotidiană cu micile sale victorii și suferințe.
Filmul “Ramona” oferă un sentiment de solidaritate și îți servește drept dovadă că nu ești singurul care este pierdut. Lucrul amuzant este că, în ciuda faptului că într-un final înțelegi ce îți dorești, nu este atât de ușor să-ți dai seama cum să devină realitate și sa nu te pierzi pe drum. Ramona trebuie să-și înfrunte temerile, iar acest gen de luptele interioare sunt mereu fascinante de urmărit pe ecran, mai ales când publicul nu este cel care trebuie să le facă față.